skip to Main Content
+40 724 066 658 salut@shahpublishing.ro

Povestiri fantastice vol.6 – Legile

50.00 lei

Evaluat la 0 din 5
(be the first to review)
Category:

Descriere

– Bine, dar instaurarea comunismului a rezolvat toate aceste discrepanțe, am spus repede.
– Mă faci să râd. Pe lângă o colectivizare forțată și confiscarea proprietății private, așa chinuită și minoră cum era, regimul comunist a impus o altă formă de sclavie, una denunțată de Platon încă de acum câteva milenii. Și anume, dependența și ensclavizarea cetățeanului față de Stat. Deși juridic individul pare liber, sclavia lui este totală față de această structură ideatică, numită Stat, care de fapt reprezintă tot câțiva indivizi care joacă un anumit rol social. Dacă oamenii ar fi altceva decât sclavi în propria lor țară ar trebui să se poată exprima liber, să poată pleca în străinătate atunci când doresc, să emigreze dacă consideră de cuviință, să se căsătorească fără să ceară aprobarea cuiva. Și să nu uităm că un individ cu adevărat liber poate ALEGE dacă să participe la un război înrolându-se în armată, deci cu potențialul de a-și pierde viața. Ceea ce evident nu este cazul în nicio țară comunistă. Nu era cazul nici în cele capitaliste, darămite la noi. Noi, cu toții, deși poate nu ne dăm seama acum și pe deplin, suntem proprietatea deplină a Statului, care decide pentru noi cam tot. Ce putem spune, ce putem învăța, ce putem citi, mânca, unde putem profesa, în ce condiții, cum să ne comportăm în societate, cum să ne comportăm în casele care nu sunt ale noastre, cum să dormim și cum să ne trezim, cum să ne exprimăm bucuria de a fi conduși de măreții noștri lideri și cum să ne îngropăm morții. Armata este obligatorie și, în cazul în care Statul și Partidul decid, prin liderii săi minunați, să mori pentru țară, asta se va întâmpla. Copiii sunt plasați de la patru luni în creșele incubatoare pentru ca tovarășele să se poată întoarce în câmpul muncii, așa că cei o sută de copii sugari îngrijiți de o singură asistentă să primească încă de la primele momente ale existenței trauma abandonului care să îi facă membri de bază ai noii societăți comuniste. Aceștia vor fi îndoctrinați până în măduva oaselor de propaganda de partid începând chiar cu grădinița, astfel încât să audă din sculare în culcare numai de mândria de a se putea dedica și jertfi pentru pământul strămoșesc, pentru țara mamă și evident, conducătorii acesteia. Și tu numești toate acestea libertate? Este ridicol. Cred că sclavii Summerului, ai Greciei și Romei antice aveau mai multă libertate pentru că în primul rând își puteau vedea lanțurile și puteau căuta obținerea unei libertăți adevărate, pe care o puteau gândi ca un ideal. Sclavii societăților moderne sunt cu mult mai amărâți pentru că, fix ca oamenii din peștera lui Platon, se nasc în lanțurile conceptuale create de societățile lor și au senzația că sunt liberi, drept urmare nu văd niciun sens în a-și dori altceva, decât atunci când dau cu mâinile prin căcat și realitatea le intră prin dos ca țeapa lui Vlad, ieșindu-le prin gura care mai cântă încă cântece patriotice. Lanțurile de fier ale sclavilor antici au fost transformate în societățile moderne în lanțurile conceptuale, ideologice invizibile care sunt de mii de ori mai eficiente deoarece sunt inodore, incolore și insipide, fiind acceptate încă din frageda pruncie, apoi integrate și apărate cu ardoare, cu o strășnicie feroce. Pentru că, așa cum ai început deja să miroși de la Domnul Dumnezeu, sclavia ideologică este cu mult mai eficientă în controlul maselor decât cea fizică, nestârnind reacții adverse, conflicte și revolte, ci o credință deplină în corectitudinea tuturor acestor idei, concepte și valori mentale. Individul este robit mai întâi fiziologic, de către instinctele sale naturale, apoi de către programele supra-adăugate de creatorii noștri, apoi de către ideile din capul său, puse acolo prin procesul de socializare și urmează un lung șir al sclaviilor personale și statale, fiecare individ fiind, într-o formă sau alta, în orice moment al vieții sale, robul a ceva, sau cuiva. Sigur că nivelul de sclavagism personal și social diferă în anumite limite de la individ la individ dar în esență nu este cu mult diferit. Există apoi un sclavagism statal, pornind de la celebra luptă pentru suveranitate și independență a popoarelor și continuând până în ziua de azi în lupta de clasă și ideologică, între socialism și capitalism. Care după mine este o altă gogoriță propagandistică inventată să ne țină ocupați în timp ce adevărații stăpâni ai acestei lumi ne mulg pe îndelete și ne tund, la anumite intervale secerând recoltele, uneori mai blând, mai discret, așa, prin conflicte locale și regionale, alteori global, prin conflicte mondiale. În genere, secerișul umanității este continuu și extrem de productiv, indiferent de forma pe care o îmbracă. Și, dacă e să tragem linie, ce îi rămâne omului, este un singur lucru, specific sclaviei: suferința.

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Leave a customer review

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back To Top